Adevărul doare

Părerea mea este că acest om, în răutatea lui, spune adevărul. Ne vindem ieftin. Și nu m-ar deranja asta dacă nu ar muri niște urși a căror singură vină este că trăiesc în pădurile din România.

Ne vindem copiii prin adopții internaționale (doar nu e nimeni atât de naiv încât să creadă că nu se rulează niște beneficii în domeniu), ne trimitem forța de muncă în afară pe bani puțini, lăsăm politicienii să ne mintă și să ne țină în sărăcie. Când vin străinii la noi, le vindem, pardon, privatizăm, întreprinderile. Am prăduit tot. Ne-o merităm.
Facem glume la adresa statutului și a funcționarilor lui, dar de politicieni nu se ia nimeni. Tot de oamenii de stradă ne luăm, de cei care își fac datoria pe bani puțini. De cei cu mașini de zeci de mii de euro luate cu banii jos nu ne luăm, că suntem oameni cu bun simț!

În afară, oamenii după serviciu se duc pe câmp, experimentează tot felul de mașinării, explorează, inventează permanent, în ciuda oboselii, vârstei, statutului social. Interesul pentru știință și tehnică este prezent printre oamenii de rând, care nu profesează în domenii intelectuale. La noi dacă faci un curs ești întrebat de ce îl faci. Îți trebuie la ceva? Faci bani din el? Nu? Atunci de ce îl faci? Pentru că nu vreau să mă duc la bar, d-aia.

În concluzie, mă bucur că acel vânător ne-a sfidat, pentru că a spus adevărul. Pe de altă parte, mi-ar plăcea să-l întâlnesc față în față și sa-i spun pe limba lui ceea ce el nu știe să spună pe limba mea, așa, ca să păstrez misterul. Și apoi aș mai pune niște taxe occidentale pentru vânătorii englezi, ca să-i văd cum cer cetățenie străină ca să păcălească taxele românești. Mă rog, metode de sodomizare psihologică sunt destule…