Călugărul de la Patriarhie şi Libertatea pentru retarzi

Să nu credeţi că am de gând să iau în vreun fel apărarea tânărului călugăr de la Patriarhie, despre care vuieşte presa de câteva zile bune. Nici nu vreau să încerc un exerciţiu scriitoricesc care înfiereze vreo deviaţie sexuală, pentru că, personal, nu-mi stă-n fire să-mi provoc scârbă stomacală din plăcerile pe care le încearcă şi le pun în practică unii cărora le place să-şi ardă dorinţele trupeşti la pârţ, cum plastic şi grotesc se exprima şi DeMaio aici.

Prima bombă a fost lansată de ziariştii de la Libertatea, care deţin şi publică nişte detalii de le lasă gura apă despre picanteriile sexuale deviante ale celor doi iubiţi, dintre care pe unul l-au numit fictiv “Dan”. Lor şi cititorilor care le răsfoiesc zi de zi tabloidul nu vreau decât să le spun că n-au dreptul să sară la gâtul Bisericii Ortodoxe Române sau la cel al Patriarhiei pentru că un idiot rămas neconsolat în mirajul iubirii de bucă şi-a vărsat oftatul în poala mare a Libertăţii, acolo unde se ţin de mână topoarele, omorurile, capetele tăiate, femei violate de nu ştiu cine, tineri care fac sport pe concubine (aparate de împlântat cuţitul) ori, ca în cazul de faţă, indivizi suspecţi de avid de celebritate care se ard la bucă cu cozorogul de sub prohabul altora.

Ştiu că acest călugăr, Teoctist Nichitean, pe numele lui întreg, homosexual din fire ori de obicei, nu e singurul caz pentru care s-au aprins scandaluri şi-au mocnit la foc mic vreme îndelungată. Genul ăsta de situaţii nu e unic, dar nu are nici precedente şocante, pe baza cărora să se construiască tirajul Libertăţii. Şi mai ştiu că, în firea lui, acest copil de 25 de ani, era un om cumsecade şi sfios, virtuţile lui mici acoperind, de fapt, nişte patimi mari. Dar ce nevoie are  acum cititorul român de gazetă de condamnarea călugărului la oprobiul public de către un ziar de scandal? Sau să formulez altfel: chiar era nevoie de un scandal monstru de tip sexual care să distragă ochii românului de la criza politică ce nu se mai termină?

Dacă individul ăsta numit “Dan”, iubitul din poveste, a rămas cu ochii în soare după ce călugăraşul şi-a pus tablă de inox la fântâna fanteziilor maro în luna august, cine l-a chemat fix acum, fix când e criza mai mare, fix când politicienii noştri fac caca la semnalul alegerilor şi fix în momentul de maximă instabilitate socială, ca să-l ofere pradă circarilor care se delectează televizorul mai ceva ca iubiţii din cazul de faţă?

Cred ca suntem o naţie de perverşi cu toţii. Ne place să ne lăsăm duşi de nas în scandaluri insalubre cu şi despre preoţi, cu şi despre politicieni cărora le-a sunat ceasul anonimatului (vezi scandalul cu pesedista aceea, care susţinea sus si tare că n-a mişcat buza în bătaia clopotului, dar de care n-am mai auzit de vreun an) ori în scandaluri legate de intimităţile pseudo-vedetelor-păpuşi construite din colagen, botox şi chiloţi la vedere în Bamboo.

Ne place Capatos de înnebunim, ne place Morar, că le aduce pe ele, blondele cu creierul în poşete, să ne spuie ele ce face ele noaptea în clube, ne place Click, pentru că e extraordinar, aşa cum zice Piersic în reclamă, ne place Libertatea, pentru că ne oferă la minut sex cu bătrâne, sex cu vedete, perversiuni sexuale cu tot felul de obiecte, crime în direct, viol între fraţi, surori, unchi, mătuşi şi nepoţi, sex cu buzilăi care şi-o dau la aparatul excretor şi la cel digestiv, parade de travestiţi care apar în emisiunile lui Dan Negru şi alte chestiuni scabroase, dovadă că pâinea şi circul din politică se transferă uşor sub pielea imorală şi ipocrită a unui popor care se declară creştin de atâta amar de vreme.

Concluzionez avertizând: nu Biserica e de vină pentru că omul gustă scandalul mai mult decât moralitatea. Nu e de vină Patriarhia că un călugăr inconştient şi-a vărzălit partea dorsală cu cotorul altuia. Dacă ar fi aşa, ar trebui s-o luăm cu începutul şi să condamnăm în stânga şi-n dreapta fără milă: primii vinovaţi ar fi părinţii care nu ştiu ce cresc în casă (vă daţi seama ce durere apasă acum pe umerii lor), apoi şcoala românească ce a coborât de mult sub nivelul zero, societatea care te ridică şi te pune om între oameni şi, în ultimul rând, moralitatea de coajă a poporului care astăzi se închină în biserică, iar mâine despică în două capul vecinului pentru un sac de cartofi.

Aşa ţară, aşa societate, aşa oameni. Alţii n-avem.

Leave a Reply