Cateva lucruri despre un concediu reusit

Dacă anul trecut ne-am orientat bine şi am prins o super-ofertă de concediu în Spania (cazare de 5 euro pe noapte), anul acesta am ales să ne petrecem concediul la finii noştri, în Macaroană. Nu ne-am putut lua vacanţa pe timpul verii date fiind instabilitatea moleculei de azot în peşterile din Noua Zeelandă şi multele vizite la care-am fost găzdoi in the summer field.

După ce le-am studiat îndeaproape toate mişcările celor de la WizzAir, MI5-ul din sufragerie a găsit cea mai tare ofertă – 39 de lei pe bilet, Cluj-Napoca-Veneţia Treviso (TSF). Chilipir, rezervăm, plătim, plecăm.

Am ajuns în Treviso-Aeroporto A. Canova pe la ora 7 dimineaţa (cu ceasul amenajat frumos după fusul Cizmei). Autobuz la 5 minute direct în Veneţia, Piazzale Roma (5 euro de căciulă), trecut podul de sticlă, înspre gară, şi început mirobolanta mişcare bipedă prin oraşul cu multă apă nepotabilă, de canal.

Nu povestesc turul şi returul plimbării, pentru că v-aş plictisi instantaneu (asta dacă aş mai şti pe ce străduţe şi strădoaie ude am umblat). Ideea centrală a oricărei plimbări prin Veneţia şi ţinta ei, totodată, e Piaţa San Marco, cu catedrala şi cu Palatul Dogilor. Amu` pe unde mere fieştecare… ţine de GPS-ul tărtăcuţei îmbătate de sentimentul veneţian şi de harta pe care o iei de la cele 4536 de tarabe cu suveniruri (ăştia ar fi în stare să vândă şi fumigene dulci cu Piaţa San Marco ori chiar nitroglicerină la pungă, cu harta Canal Grande pe dos).

Mai bine fac un mic ghid de orientare non-pierzătoare trupeşte şi sufleteşte prin Veneţia. Ia să meştecăm:

1. Cel mai uşor mijloc de transport din Treviso în Veneţia e autobuzul, aşa că nu chiorâţi retina prea mult prin aeroport, unde şi aşa n-aveţi nimic de văzut.

2. Deşi sunt undeva la 30 şi ceva de km din Treviso până în Veneţia (Piaţa Roma, unde se opăresc la inghinalii toate cursele locale şi unde se adună la sfat TOŢI ţiganii dă pă la cerşât), cursa face aproape o oră şi jumătate dac-o ia “pe sate” şi nu pe “directă”. Deci e vreme de băgat walkmanul la priză.

3. Odată ajuns în Piazzale Roma nu cherde vremea pe la tarabe. Ie samă bine-bine la punguţă şi dacă te scapă pişulică, caută un WC public (cel mai bine la gară) – nu-ţi doresc să admiri susurul canalelor veneţiene cu vezica înşurubată. Se înţălege că tre să iei bine samă şi la portofoliu cu dinari, e mulţi care vrea ei să se distreze şi ei pe canali şi în gondoli cu maglavaizu` tău. Bagă puşculiţa la loc întunecat.

4. Rupe-ţi de la gură şi be o bere pe Canal Grande, lângă Podul ăl Mare. E 4 euro pipeta, dar priveliştea şi sentimentul fac mai mult decât leuţii. Te sâmţăşti haşa… barosan.

5. V-am zis de hartă? E sfântă. Costa vreo 3 euro.

6. În Veneţia sunt foarte multe biserici vechi. Vizitaţi-le, sunt absolut superbe. Într-una din ele am prins o expoziţie de instrumente muzicale din secolele XIV-XIX. O frumusăţă dă obecte! De muzee nu mai zic nimic…

7. Nu vă luaţi ditamai băgăjoaiele dupe voi. La gară este un serviciu de găzduire a bagajelor. Plăteşti şi eşti domn. Noi nu am avut decât două ghiozdane după cap, dar după şapte ore de plimbare mi-erau înclinate şalele ca turnul din Pisa.

8. Luaţi-va galoşi comozi. Fără toace şi pantofi noi, care au tendinţa să facă bubulică la călcâi. Altfel nu vă mai uitaţi după clădirile vechi, ci după picioarele altora – cât de bine merge uni cu ele picioarele şi pe mine mă doare rănile ce mă-nconjoară.

9. Nu fiţi, bă, zgârciţi şi luaţi-le şi celor de acasă o amintire. Cele mai practice suveniruri sunt magneţii cu Veneţia. Sunt mii de exemplare. Băgaţi mâna la hârtii, nu vă mai uitaţi cât costă.

10. Piaţa San Marco e splendidă, dar dacă vreţi să intraţi în catedrală, tre să ajungeţi cam pe la mulsul oilor, dă dimineaţă. Asta dacă nu vreţi să vă amintiţi de România anilor `80. Coada e cât piaţa, aşa că…

11. Urmaţi rutele deja bătătorite de miile de turişti. Noi am revenit în Piazzale Roma prin Dorsoduro, neşte zone mai puţin umblate, dar tot superbe.

12. Veneţia e făcută să te plimbi, nu să stai. Ori să stai, dar la vreo terasă, unde orice consumi trece de 20 de parai. Scump, dar măcar odată se merită. Dacă vrei să stai jos, cimentul e curat, iar treptele din faţa unor catedrale sunt fotolii cu relaxa.

13. Gara Santa Lucia nu e mare, dar are trenuri ce te duc unde vrei. Ştiţi ce n-are? Scaune de stat jos. Am numărat maxim 18, iar gara era ticsită de turişti. Din 20 de oameni care am stat jos, 8 au fost chinezi. Asta m-a impresionat până la mandarină. Tipii ăştia ne colonizează încet-încet. Vreţi la WC? Ieşiţi din gară, înspre trenuri, pe partea dreaptă, ca la o aruncătură mare de piatră şi ca la 80 de cenţi cazarea pe tron.