Ce-am mai făcut io

Basically, nimic. Unii au zis ceva, eu am zis altceva. Dacă nu s-au enervat ei, m-am enervat eu. Dacă nu au fost ei șmecheri, am fost eu șmecheră. M-am ofticat pe tipa care îmi zice mereu că arăt obosită și am ofticat-o pe cea căreia i-am spus că din CAR îmi voi lua un Ferrari de plastic (cu radiotelecomandă (asta abia peste 20 de ani însă, când se vor aduna destui bani)).

Și visez de mamă-mamă. Crăciunuri, Revelioane prin țări străine, ceva ce n-am visat toată viața. Oare de ce visez chestiile astea abia acum? Știu: pentru că d-aia.

Fac nopți albe utile dușmanilor- uite ce nașpa arată aia- și nu mai știu pentru cine trăiesc: pentru mine sau pentru alții. Trebuie să arăt bine să mă urască lumea sau să arăt rău ca să aibă remușcări? E bine să o duci bine și să moară lumea de ciudă sau să o duc rău și să mor eu de atâta rău?

Mai citesc bloguri faine cică, cu articole scrise deștept, cu sfaturi amuzante despre cum să te îmbraci, cum să-l cucerești, cum să scrii cu succes, etc, și mă apucă ciuda. Eu de ce nu sunt ca ele? Mai citesc presa online și văd cum guvernul Psd e obsedat să vândă țara asta. Mandatele trecute a vândut ce e la suprafață, iar acum vinde gazul din subsol. Oamenilor din Galați le-au crăpat casele, acum urmează cei din Pungești, siliți să accepte Chevron în satul lor, chiar dacă ilegalitățile sunt clare. Ce mă făceam dacă trăiam în acel loc? Odată ce zona accea este invadată de o companie de gaze, viitorul ei este mort: nimeni nu mai cumpără o locuință în asemenea zonă, nu? Localnicii sunt siliți să accepte că odată cu gaz pe robinet mai intră și oleacă de apă, iar dacă nu le convine să se care în lumea largă.

Gazul e mai ieftin decât încălzirea Energoterm, dar cu ce preț?

Și ca să nu mai fiu supărată pe mine că nu sunt și eu roz- bonbon în scris și toată un parfum de damă fină, voi scrie un paragraf de final demn de revistele pentru gânditoare cu bani, care arată bine, și-au făcut altar din blog și scriu despre subiecte deștepte tare:

Cum să ai 40 de ani, femeie, să nu ai familie și copii și să te crezi buricul pământului din cauza asta.

Cum să povestești mereu numai despre tine, cremuțele tale, frumusețea ta fizică, cracii tăi care ucide bărbații, parfumurile tale fine și cititorii să aibă totuși voie să te aduleze.

Cum să dai sfaturi despre relații când, idem 1, ai 40 de ani, nu ai familie și copii și mai vrei și aplauze pentru asta.

Nu am nicio apreciere pentru bloggărițe din categoria descrisă mai sus. Dacă se consideră și chiar vor să fie cineva, să iasă în stradă la bustul gol, asemenea ucrainencelor care protestează în acest mod împotriva președintelui Ucrainei, care nu vrea să semneze acordul de aderare la UE. Eu nu pot să ies la bustul gol pentru cauzele țării pentru că una la mână stau la mama naibii și doi la mână mi s-a lăsat bustul de la alăptat. Dar aș vrea să văd cum doamnele atât de libere să scrie despre ele însele, operații estetice și altele, se implică în nedreptățile românești.

Și apoi îmi dau seama că le este teamă ca nu cumva să se îndrăgostească de vreun protestatar, ceea ce, la cei 40 de ani ai lor, ar însemna o mare dramă, ele fiind prea îndrăgostite de sine.

Later Edit: postarea nu este despre cucoane. Eu doar mă întreb: dacă Times New Roman, site de umor, scrie despre Pungești si jandarmi, noi de ce nu o facem?