Ce i-aș face doamnei educatoare

1. I-aș zice vreo două de dulce.

2. I-aș trânti o reclamație duioasă.

3.  N-aș bate-o că e mai bătrână ca mine dar mi-aș dori să îi zgărmăn cumva stratul de jeg de pe obraz.

Și toate acestea pentru că, de când a intrat la grădiniță, fiică-mea a tras a doua răceală zdravană, cu tuse noaptea și morman de medicamente inclusiv antibiotic. Motivul unu este că doamna vacă îi lasă să alerge până transpiră și nu îi schimbă (e grădiniță cu program redus!) iar motivul doi este că acceptă copii care vin bolnavi la grădiniță. Aceste motive cumulate însumează suma de 200 de lei pt medicamente, mai exact rahaturi naturiste pt imunitate, vaccin Bronhonuștiucum, plus medicamente clasice. O bucurie, la care se adaugă 4 nopți de când mă trezesc pt că tușește prințesa de-și rupe coastele.

Aș mai strânge-o de gât pe doamna vacă pentru că nu m-a anunțat că săptămâna aceasta este vacanță. Am aflat luni dimineața, când copilul era bolnav deja și oricum nu mergea la grădiniță. Eu așa nesimțire nu am crezut că există.

După acesta i-aș piti pe după ceafă cartea pe care mi-a vârât-o pe gât într-un mod subtil, jegos. I-am spus că asta mică colorează acasă. Vai, mai am câteva cărți de colorat rămase, zice ea. Vă dau una din ele, dar mâine dimineață. Eu mi-am dat acceptul și când m-am întors acasă m-am pomenit cu cartea în geanta fetei. A doua zi dimineața, doamna educatoare îmi cerea banii pe cartea pe care deja o începuserăm. Până atunci nu pomenise nimic de bani. Și nici de faptul că mă ia de proastă.

Mai menționez că am găsit odată fata neștearsă la fund de treabă mare- pentru că uitasem să aduc hârtie igienică.

În condițiile în care eu plătesc bonă și țin copilul la program redus ca să nu ia toate mizeriile de boli de la nespălați și nesimțiți și în condițiile în care școala nu angajează femei de serviciu suficiente, existând una bucată fumeie la 2 paliere, copilul meu este acum pe tratament antibiotic de 5 zile iar eu nu am dormit de 4 nopți ca lumea. Mutra indiferentă a doamnei educatoare îmi stă în fața ochilor și cere pumni. Sincer, cu tot respectul, vă spun că azi noapte am vrut să o bat. Pe ea, pe vacile corupte care îmi sugerează să dau șpagă dacă vreau să fiu tratată omenește și care habar nu au că am dat șpagă anul tecut ca să intre la creșă și după 6 luni eram în spital cu ea cu penicilină în fund, ceva ce eu nu am făcut toată viața mea. Cireașa de pe tort ar fi să le fac KO pe caprele care își aduc plozii behăind ca iezii…de Paște.

Să nu aud idei moraliste despre cum ar trebui să gândesc sau să vorbesc. Despre greșelile pe care eu le fac în relația cu vitele din jurul meu. Despre cum ar trebui să mă exprim subtil cu individa asta care din cauza salariului mic a devenit o insensibilă, ca să-i câștig simpatia și tratamentul preferențial. Oamenii sunt niște vite de când îi știu. Când nu aveam bani, se purtau de parcă eram ciumată. Când am bani, se poartă de parcă eu aș fi vinovată de ceva. Nu, nu sunt eu de vină.

Și tuturor celor care îmi demonstrează pe toate căile arta diplomației le doresc un sejur pizdos în prag de Crăciun într-un spital de stat plin de țigani, făcând injecții din 6 în 6 ore într-un fund mic plin de vânătăi. Iar autorităților educaționale române le doresc să-și umple clasele de țigani, singura rasă care mai rezistă obrazului jegos tipic românesc. Apropo, eu sunt jumătate rusoaică și nu regret.

Leave a Reply