Circ vrem, dar să nu plătim bilet!

Circ vrem, dar să nu plătim bilet! Toți oamenii pe care îi cunosc vor cât mai multe, de la prieteni, job bine plătit, fericire, la prietenie, plimbări și statut social, un loc cât mai bun în ierarhie. Și vor toate acestea cât mai ieftin.

Lucrez într-un loc anume? Păi oamenii de acolo sunt obligați să-mi fie și colegi, și prieteni, și mascote. Să mă bage în seamă, asta vreau. Să-mi explice de ce sunt așa cum sunt. Să le povestesc cum și de ce am ajuns în acest loc și cât de onorat sunt să le fac confidențe. Să îmi construiesc viața în funcție de părerile lor. Să le arăt în permanență ce simt și dacă nu simt nimic, să-mi inventez niște sentimente cât mai interesante, întru slujirea unor oameni care întâmplător se află în preajma mea la un moment la vieții mele.

Sunt căsătorit? Păi partenerul să facă bine să facă copii, să fie menajeră, bucătăreasă, partener de drum, cel mai bun prieten, paratrăsnet pentru frustrări de la naștere până când moartea ne va despărți. A, și copilul, copilul vreau să mă iubească mai mult pe mine, că altfel nu mai plătesc bilet!

Circ vrem, dar să nu plătim bilet! Cerem totul de la oamenii din jur, le cerem să ne fie prieteni, apropiați, confidenți, și dacă nu ne oferă de bună- voie, îi presăm până obținem o reacție, oricât de mică. Acea reacție este însă mai mereu plină de minciuni și violență, căci așa este când forțăm lucrurile și nu acceptăm realitatea așa cum este. Adică realitatea că ai atât cât plătești, nici mai mult nici mai puțin.

Cum să mergem la un concert doar ca să ascultăm muzică? Păi de ce să nu facem în același timp, următoarele: etalarea unei relații amoroase de invidiat, etalarea locului în care muncim prin așezarea pe locuri apropiate de locurile ocupate de persoane cu funcții înalte în întreprindere, fixarea cu privirea a celor veniți la concert și care au avut nesimțirea să nu ne prezinte omagiile lor? Păi de ce să te duci la concert pentru muzică, dacă cu prețul unui bilet te poți face cu atâtea și atâtea alte chestii în plus?

Circ vrem, dar să nu plătim bilet, sau, dacă ajungem să plătim bilet, să fim tratați de parcă noi am fi vedetele. Noi, oamenii alfa. Noi, căpeteniile tribului social. Circ vrem, dar biletele să fie subvenționate special pentru unii ca noi, și la intrare să ni se dea atenție, și la ieșire să fim tratați cu reverențe. Circ vrem, dar numai pentru noi să fie gratis!

Am scris acest text probabil cinic, deprimant, pseudo- original, pentru că simt că oamenii vor cât mai multe cu cât mai puțini bani. Vor statut special, adică să fie serviți gratis, să li se facă o favoare, să se simtă unici. Și m-am săturat să tai bilete simbolice.

Leave a Reply