Continuarea scrisorii – trenul

M-am trezit acum două minute și tot atâta timp mi-a luat să-mi fac bagajul și să ies pe geam. Adormisem seara grasă și înlăcrimată, dar mă trezisem ușoară. Cu mintea liberă. Mi-am luat rucsacul și am plecat spre gară. Afară era o lume întreagă care nu avea habar de Fata Fantastică și care mă va observa pe mine și numai pe mine. Îmi voi lua o slujbă, voi avea o familie a mea și viața mă va include și pe mine. Am plecat spre fericire. Papa.

Mirosul trenului are ceva suspect de bun, e un miros liber, care vine și pleacă și se transformă permanent, miroase ba a cafea, ba a râme proaspete, ba a suc de portocale sau a cărți. Nu văd pe nimeni cunoscut în jur și am curaj să mă uit în oglindă. Am un chip drăguț, senin. Am ochi rotunzi și negri, cu gene lungi. Cum de nu le-a observat nimeni, niciodată? Cobor la ultima stație a trenului, după 5 ore de mers neîntrerupt.

În tren, oamenii au fost drăguți cu mine și mi-au vorbit nespus de dulce și de frumos. M-au întrebat de unde vin, cine sunt, cu ce mă ocup, și imediat mi-au găsit un loc drăguț de cazare, aproape de gară. Mă îndrept într-acolo cu pas vioi, fericită. În sfârșit, fac ce vreau cu viața mea, după atâția ani de sclavie în imperiul fetei fantastice. Am ajuns pe strada Biruinței numărul 13, la o clădire imensă, unde scrie mare: cazăm și angajăm. Cu noi nu mai ai nevoie de nimic.

Intru zâmbitoare în recepția clădirii, unde o doamnă drăguță pe nume Lira îmi ia un interviu scurt și liniștitor, după care mă conduce în camera mea. Sunt cazată la etajul 2, într-o cameră mobilată tinerește, spațioasă, cu balcon imens. Voi locui aici singură, în intimitate. Voi începe munca mâine dimineață la 7 și voi avea 3 mese pe zi, asigurate de Don Q, patronul. Îl voi însoți în diversele sale expediții și totul va fi foarte interesant, mă asigură cu un zâmbet cald doamna Lira.

 

[vine și partea a III-a]

Leave a Reply