Cu ce mi-a fost de folos?

Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care aţi fost activ angajat minim 6 luni, deşi preferabil 1 an, în care, deci, aveţi ceva experienţă autentică, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi învăţat sau asimilat pt dvs din exerciţiul acestei activităţi. Poate fi vorba de o perfecţionare, nu neapărat de achiziţii de noi cunostinţe, abilităţi sau îndemânări. Ar fi ideal dacă aţi putea vorbi de minim 2 tipuri de activitate profesionala, (NU blogging si NU PR cu ajutorul retelelor de socializare).

Aleg profesia de birocrat, exact cea de care se fereşte Rudolph să dea prea multe detalii întrucât i se pare probabil searbădă şi plictisitoare. Chiar este, ba este în plus şi frustrantă, însă eu personal am învăţat multe despre oameni, bune şi rele. Înainte să vieţuiesc 8 ore în acelaşi spaţiu cu o singură persoană, mă simţeam o persoană liberă, dezinvoltă şi relativ fericită. Am învăţat să ţin totul pentru mine, şi prin totul înţeleg realizări şi eşecuri, sentimente şi lipsa de emoţii, preferinţe pentru persoane, în general am învăţat să ţin pentru mine orice gând personal, pentru că orice poate fi folosit împotriva mea. Am învăţat că ce este deloc important pentru mine este de importanţă vitală pentru alţii: spre exemplu cine semnează o hârtie, cine stă pe locul din dreapta şoferului, cine are dreptul să vină cu iniţiative şi cine are dreptul să tacă. Am învăţat că oamenii nu vor să fie fericiţi, ci să se simtă în siguranţă, şi că sacrifică însăşi iubirea autentică pentru că nu simţit-o destul de sigură, preferând o rutină zilnică şi depersonalizarea în locul posibilităţii ca, mâine de exemplu, iubirea să nu mai fie atât de plăcută.

Am învăţat că profesiunea nu este obigatoriu vocaţie şi pasiune, ci obligaţie, drept pentru care am învăţat să sacrific propria nevoie de activitate şi relaţionare liberă cu oamenii pentru a sta într-un mediu închistat unde oamenii au impresia că sunt apreciaţi. Drept pentru care am învăţat cum să ies vioaie pe uşă la terminarea programului şi nici să nu mă simt vinovată pentru nimic.

A doua profesie de care mă simt oarecum legată este cea de scriitor, întrucât am avut astfel de înclinaţii încă de mică, împinsă probabil şi de tatăl meu, care publicase două cărţulii nesemnificative şi care-mi ghicise în palmă că voi o scriitoare mai mare decât el. Vorbeam cu el ore în şir despre oameni, întâmplări şi tot felul de idei, şi cred că din acea perioadă am rămas cu dorul unei persoane cu care să pot discuta absolut orice. Şi din acest dor continui să umplu pagini albe cu tot felul de cuvinte.

Leave a Reply