Cu şi despre cărţi

Când blogăriţa din spatele blogului File din Poveste m-a numit pe mine ca să răspund la câteva întrebări legate de cărţi, eu una m-am bucurat. Este o leapşă frumoasă pentru mine, nu ca cele referitoare la turism sau diverse care mă lasă rece întrucât eu pur şi simplu nu am călătorit şi nu călătoresc nici în prezent, ceea ce constituie un mare regret pentru mine. Finalul lepşei completate de File din Poveste, în care i se cere să numească trei scriitori preferaţi iar ea a preferat să numească trei bloggeri printre care şi eu alături de psi, pe care o consider sincer ceea ce eu nu sunt, adică scriitoare, mi-a adus aminte că undeva în colţul memoriei hard a laptopului se află o încercare de eseuri, reflecţii, sau nu ştiu cum să le spun, pe care le scriu în alt ton şi cu altă substanţă decât blogul. Nu va fi o mare carte, nu am studiat curente literare, nu fac parte dintr-un cenaclu, dar pe undeva simt nevoia de mai mult decât un blog.

Dar să trec la leapşă:

1. Prima mea amintire cu mine citind: tata era psiholog şi a folosit o metodă standard pentru a mă face să citesc. Mi-a citit Povestea Califului Barză până la jumătate şi apoi a renunţat să continue. A trebuit să învăţ să citesc pentru a afla finalul poveştii!

2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o: Prinţesa din Şega, carte despre o fetiţă care susţine comunismul şi se implică în distribuirea de manifeste, chiar cu preţul libertăţii. Am învăţat-o pe de rost şi când întorceam pagina ştiam următorul paragraf pe de rost.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească: povestea Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, singura poveste care spune esenţialul despre viaţă.

4. Locul meu preferat de citit: în mine însămi, căci uneori mi-aş dori să citesc cărţile pe care nu le-am scris. Am citit de curând o frază interesantă care suna aşa: vrei o carte? scrie-o!

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii: linişte sufletească, este tot ce am nevoie şi îmi lipseşte

6. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare: nici una, abia reuşesc să mă ţin de familie, servici şi bloguri. Sincer!!!

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o: Rodica Oşog Braşoveanu, Poveste imorală. Foarte fainădespre societatea postdecembristă prin ochii unei scriitoare mature, care a înţeles repede că viaţa e frumoasă dacă eşti tânără, frumoasă, liberă şi bogată.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel: Ernesto Sabato, Armaghedon Exterminatorul şi cartea al cărei nume l-am uitat, referitoare la relaţia unei fete cu fratele şi tatăl ei, relaţii prea strânse, prea ciudate, prea bolnăvicioase, dar atât de reale.

9. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească: îmi pare sincer rău, dar oamenii printre care trăiesc nu au cărţi preferate (sau dacă au nu vorbesc despre ele). Bănuiala mea sinceră este că nu citesc absolut deloc.

10. Trei dintre scriitorii mei preferați: nu am scriitori preferaţi şi nu sunt genul care să fie fanul cuiva. Din acest motiv nu sunt nici genul care să se bucure dacă oamenii i-au făcut fan- club. Dar ţin la voi aşa cum sunt şi aşa cum sunteţi.