Cum să te ușidă o babă în două vorbe

Nu ascund că am nevoie de bonă. Am mai scris despre capacitatea uluitoare a unei babe de a te freca la cap acum ceva timp și lumea a venit cu contraexemple productive gen: aveam o bonă care dădea țuică la copil ca să adoarmă. Bad, bad nanny!

Și m-am liniștit o perioadă, precum se vede. Babele sunt persoane în etate, plângăcioase, morlăite sau morbide, care îți vin cu povești triste, mult mai triste decât ale tale, ca să înțelegi că nu sunt plătite să te asculte. Bun așa, am înțeles și îmi înghit saliva cu tot cu orice cuvânt în plus care i-ar suna babei aiurea. Tac și suport, că așa zice lumea, se poate și mai rău și avem nevoie de ea.

Mno, de la un timp baba numărul 3, văzând că o duce bine cu miorlăiala și că am stofă de fraiera satului în mine, ce-și zice? Ia s-o scot din minți pe așa-zisa asta cucoană. Și a început cu lanțurile de aur de trei kile pe care le poartă la gât, cu rochiile de 1000 de iepuroi ale fiică-sii. Nu m-a prins în mreje, nu am pasiune pentru bani. După aia a început să se plângă de singurătate, de copiii care nu o sună și o înjură la telefon și îi vorbesc urât. Chestie care se bate cap în cap cu realitatea că, cum dă de o oră liberă, o ușchește la unul dintre copiii biologici. Am trecut și peste această mică inadvertență.

Acum scormone cu tact diabolic în ceva ce nu pot nicicum controla, și anume ora la care mă întorc de la serviciu. Deci drumul meu serviciu- casă durează 30 de minute cu tot cu cumpărături, care cumpărături trebuie să le fac zilnic, că așa e la mine acasă, mereu mai trebuie câte un mărunțiș. Și baba, cum mă vede intrând pe ușă, se miorlăie că numai ce a sunat-o fiică-sa (care acum o lună nu o suna, o înjura, etc) și a întrebat-o dacă nu a plecat deja de la serviciu. Nu, că doamna a fost la cumpărături, dă baba raportul la tot satul, de zici că am umblat la (insert penis here) pardon expresia.

Meanwhile, jumătatea masculină a casei îmi propune să schimb magazinul în care fac cumpărături, ca să ajung mai devreme acasă. Eu casc ochii ca la melc și mă întreb dacă  ăștia au probleme la deblă: magazinul la care mă duc este cel mai bine aprovizionat, logic! Că d-aia mă duc acolo. Că pot cumpăra orice din ACEL magazin.

Și uite așa o babă îmi face mie programul. Cu tot cu acordul purtătorului de coaie împotriva naturii din casă. Căruia i-a zis că eu când el este plecat vin la 5- 6 (WTF, m-am și cronometrat, ajung la maxim 5 fără 15 minute) , iar ea, baba, nu mai are timp de nimic.

Pe ici-colo s-a inserat povestea cu recalcularea pensiei ei mizerabile de 300 de lei cu care ne-a scos ochii și bănuiesc că a fost un preludiu la o iminentă plecare.

Bă, are aproape 70. O înțeleg că o lasă nervii și puterile. Dar dacă nu-ți convine ceva, cară-te. Sau să-mi pun și nescai conserve goale legate de gât, care să sune a fraier?

Leave a Reply