De ce trăiau oamenii sute de ani?

Pe vremea când citeam eu Biblia, carte sfântă, se spunea că oamenii trăiau de la mii de ani (numele acelea ciudate din Vechiul Testament) până la doar câteva sute, mai exact vreo 600 pe vremea profetului Moise. Mă rog, cifrele nu sunt exacte, dar ideea este că în Vechiul Testament tot auzim de oameni care au trăit sute de ani!

Mă întreb care este motivul longevității acelor oameni. În Noul Testament, oamenii au deja o durată a vieții mult redusă la cele maxim 10 zeci de ani care constituie o raritate a zilelor noastre. Să fie doar un mod diferit de a număra anii? Să fie durata vieții diminuată chiar la modul real? Să fi trăit oamenii sute de ani pe bune?

Dacă da, atunci mă întreb de ce nu mai trăim la fel de mult și în zilele noastre. Să fie motive religioase la mijloc? Ne-am purtat mizerabil cu Iisus și merităm scurtarea vieții? Sau să fie la mijloc motivul creșterii exponențiale a numărului de oameni? Mă gândesc adică la o legătură invers proporțională între numărul de oameni și durata vieții acestora? Nu prea cred, de vreme ce durata vieții umane a crescut din Evul Mediu până în zilele noastre cu câteva zeci de ani, deși numărul de oameni a crescut.

Grea problemă existențială mi-am pus azi. Dacă e să o gândesc științific, nu s-a descoperit încă vreo mumie care să fi trăit sute de ani. Oare să fie relatările Vechiului Testament simple mituri? Să fie la mijloc o metodă necunoscută nouă de măsurare a timpului?

Indiferent de adevărul istoric, pe mine mă încântă ideea de a trăi sute de ani. Cine știe în ce univers paralel trăiesc oameni asemenea nouă care își poartă sutele de ani cu semeție, ca niște copii ai Domnului?