Dimineți pustii fără Guerilla

În fiecare dimineață ascultam Radio Guerilla. La început habar nu aveam ce post era pe frecvența aceea, știam doar că avea muzică. Butonam radioul și inevitabil mă opream la același post, așa că într-o zi, cănd am spus cuiva că am găsit în sfârșit un post radio pe plac, mi s-a spus: da, pe frecvența aceea e Radio Guerilla.

Nu știu dacă știți, dar CNA a anulat licențele Radio Guerilla pentru că nu știu ce au făcut băieții  cu licențele. Cică au vrut să le vândă pe sub lege, pentru că trustul era în insolvență. Eu sunt mereu de partea legii, sunt convinsă că legea are dreptate, dar mai știu că legea e făcută pentru oameni și că trebuie să i se pună limite. Adică, totul până la muzică. Așa cum unii sunt dependenți de tutun, eu sunt melomană. Muzica proastă mă deprimă, muzica bună mă face fericită. Simplu și clar.

De când nu mai am Guerilla diminețile îmi sunt pustii și reci. Fac lăpticul, mănânc, în casă e frig, dau druml la radio și tot butonez până plec. Nu mă pot opri la niciun post. Aud niște răcnete, Beyonce, muzici d-astea penale care îți ucid creierul și sufletul cu tot ce are mai bun, și zău că nu mai văd nimic bun în dimineața aceea, până ajung la serviciu. Acolo dau drumul la aplicație și ascult muzică. Habar nu am cum se numesc fomațiile, melodiile, știu doar că ascult muzică, viața merge înainte și e frumoasă, simt cum sufletul se ridică ușor și mă inundă o stare de fericire.

Rău e să fii dependent și steril. Dacă nu dau drumul la Radio Guerilla cât de curând, va trebui să mă apuc eu însămi de muzică. Partea proastă e că nu mă pricep deloc