Duzina de cuvinte: anti- haiku de pușcăriaș

Azi îmi iau doza de pușcărie columbiană

Înainte aveam o Iluzie de verdict clar

Deși sunt doxă de crimă, furt și înșelăciune

Tot nu înțeleg ce e dreptatea

Dar azi sunt liber deși îmi lipsește doza columbiană de pușcărie

Mă urc în tramvai oamenii nici nu se uită la mine deși

În cap mi-am înfipt, previzibil, un șurub.

Stăteam prăbușită pe pat, zilnic zăvorâtă după ușa grea de metal. Mă închiseseră pentru că vorbeam neîntrebată, dar durerea mea era nu că eram închisă, ci că nu mă întrebau niciodată nimic. Gardianul îmi cerea zilnic o dovadă că sunt încă în viață. La început, îi strecuram prin ușița prin care îmi încăpea doar mâna, zilnic, un bilet cu câteva cuvinte. Până când gardianul a protestat: ce-i asta mă, haiku? Ce, te crezi în Clubul Poeților Dispăruți? Aicea-i pușcarie, mă, nu pension de domnișoare…

Am trecut așadar la dovezi de viață precum înmânarea unui șurub desfăcut din patul de fier, până l-am demontat de tot. Apoi am trecut la sunete de tramvai prin fereastra deschisă a camerei de pușcărie (dacă puteam deschide fereastra însemna că eram în viață), și în final, la o doză din sunetul pumnilor mei bătând în ușa masivă de fier. Și el tot nu mă întreba nimic.

Devenise clar pentru mine că atâta timp cât îi ofeream o iluzie a unui pușcăriaș în viață, puteam evada într-o lume virtuală. Deși nu vroiam să dau un verdict, lumea reală era pentru mine o pușcarie mult mai teribilă decât cea virtuală, care este în plus mult mai scumpă. Crima de a fi antipatică era singura infracțiune pe care o comisesem. Vinovații de furt de identitate care își construiau personalitățile după horoscop sau cei care comiseseră o înșelăciune de proporții aurifere o duceau bine merci afară, cu mașini luxoase în traficul aglomerat, unde tot ei făceau regulile.

Norocul meu este că sunt doxă de inventivitate și viclenie. Descopăr mereu, columbiană, Lumi Noi atât de interesante încât toți cred că am o doză imensă de nebunie. Trupul meu este și acum închis într-o oarecare pușcărie, dar spiritul meu este mai liber ca niciodată.

Leave a Reply