E totusi destul de greu sa fii pitipoanca

Chiar este, zău!

Am studiat îndelung problema devenirii mele pițipongice, întrucât am remarcat că o privire languroasă și un trup de felină te duc mai departe decât o minte brici și un caracter de fier. M-am lovit și mă lovesc de nenumărate probleme tehnice, drept pentru care admir din ce în ce această categorie nedreptățită de femei, subapreciate de publicul larg.

De exemplu nu m-am lămurit dacă să-mi pun gene false. Deși pozele de pe net arată chiar bine, am înțeles că necesită îndemânare pentru a fi aplicate, plus că ar distruge genele naturale. Ar exista de asemenea un tratament care cică ar crește și dezvolta genele naturale. Precum am zis, tentația e mare dar cred că aici e nevoie de sfatul unei cosmeticiene. Ele știu mărcile de gene, modul de aplicare, efecte adverse, etc.

A doua problemă sunt unghiile false. Cele de 4 lei bucata sunt prea mari pentru mărimea unghiilor mele naturale. Habar nu am unde să caut unghii false care să se potrivească și pe care să le pot lipi deasupra celor naturale. Și ce fel de pițipoancă aș putea fi, fără o manichiură decentă, de minim 2 cm și cel puțin franțuzească?

A treia problemă este părul. Am păr până la jumătatea spatelui, castaniu, ondulat. Frumos, sincer. Nu am chef să-l vopsesc pentru că urăsc chimicalele în exces, dar culoarea naturală e frumoasă pentru un copil, nu pentru o femeie fatală.

Ar urma silueta. Îmbrăcată mai păcălesc ochiul dar, să fim sinceri, dacă mă dezbrac fugiți. Nu urlând ca acum un an, dar în pas vioi. Vergeturi, celulită, ten cu pori deschiși, nimic nu îmi este străin. Aici trebuie dietă, sport și masaje corporale. Sincer mă doare căpățâna numai când mă gândesc. Voi apela la auto masare și sper să am timp să fac și asta.

Machiajul și tocurile le-am rezolvat. Am achiziționat trusă de farduri, ruj ciclam, ojă mov și albastră, creioane dermatografice negru, verde și albastru, rimel. În fiecare dimineață aleg o culoare și vopsesc papagalul, apoi ies în lume. Până acum am primit doar complimente pentru penaj, mulțumesc frumos! Tocurile le-am luat ortopedice, mai am ceva până la tocuri cui, dacă voi ajunge vreodată acolo.

Azi am ieșit de la muncă cu gândul că trebuie să fac ceva pentru mine. Ceva în plus, în afară de dietă, abdomene peste 100 zilnic și cam degeaba și machiaj. A, și în afară de cerceii rotunzi tip cerc care șad foarte bine, feminizând mult o figură academică și prăfuită.

Și trecând pe lângă un magazin cu produse de plastic, le-am văzut. Erau acolo, una roz, două negre, una albastră, una mov. M-au pocnit mai ceva ca dragostea la prima vedere. M-au pocnit ca dulcea răzbunare că nu sunt eu perfectă și nici nu am ce vreau de la viață, dar mă pot deghiza în cineva care le poate obține.

Și am cumpărat două peruci negre, una cu păr lung și cârlionțat și cealaltă cu păr scurt, rebel. Oferta pieței de pe net e foarte diversificată și cred că va urma o perucă creață și castanie.

Concluzia acestor zile de transformare pițipongică???

Sincer?

În viața mea nu am primit atâte complimente pentru inteligența mea nativă.

Leave a Reply