Femeia care îmbătrânea în obraji

Ieri în autobuz o femeie frumoasă m-a surprins cu privirea ei albastră. Avea ochi frumoși, tineri, tenul fin, adolescentin. Privirea mi-a coborât spre gura ei prea puțin zâmbitoare și am descoperit acolo riduri care lipseau din zona ochilor. Curios lucru, oamenii îmbătrânesc diferit. Oare o fi în funcție de zona geografică? Or fi existând țări în care oamenii îmbătrânesc la ochi și țări în care oamenii îmbătrânesc în jurul gurii? Ce curios ar fi să cobor într-o bună zi din tren într-o țară în care oamenii au ochii tineri și gurile bătrâne…

Aici în România, oamenii îmbătrânesc mai întâi în jurul ochilor. Apar riduri, cearcăne, pungi. Apoi apar alte linii pe la frunte, în jurul gurii, la gât, etc. Cel mai interesant mi se pare când omul are o față tânără, fină, frumoasă, iar când zâmbește fața i se umple de riduri. Este cu totul altfel decât la tineri, nu? La tineri vedem întreaga față zâmbind, la adulți ne uimește curcubeul de linii ce le brăzdează fața, la bătrâni ridurile înconjură un zâmbet așa cum marea înconjoară o insulă.

O grămadă de oameni frumoși, în general femei frumoase am văzut pe stradă ieri, și m-am întrebat de ce nu văd oameni frumoși zilnic, de ce uneori, de cele mai multe ori, văd atâtea mutre bătrâne, impasibile, care nu fac nimic decât să se miște de colo colo neoferind măcar un zâmbet sau o privire cu emoție, orice emoție, numai emoție să fie. Privesc oamenii și văd priviri absente, executanți, trupuri bătrâne care se duc din loc în loc, își târăsc zilele de colo- colo fără să mai spună nimic, nimănui. Bucuria și ochii strălucitori aparțin doar copiilor, inocenților care au norocul de a fi protejați de adulți iubitori. În ceilalți, cei pe care-i putem speria fără a părea niște bestii nenorocite cu față de om, în cei pe care îi înstrăinăm cu cuvinte reci, în cei pe care nu-i mai iubim pentru că sunt vechi și slabi, nu mai citim decât priviri bătrâne fără expresie.

Seara am văzut un documentar despre ciclide. De teama prădătorilor, ele își cresc puii în gură. Pentru a le extermina, prădătorii își plasează icrele printre icrele ciclidelor, iar puii de prădători mănâncă ouăle de ciclide. Puii de ciclide care supraviețuiesc cresc alături de puii de prădători și părinții acestora, pentru că prădătorii nu mănâncă pești atât de mici. Asta vine ca și cum ne dăm copiii la maidanezi să pape și ei ceva, iar următorii copii îi creștem alături de câini.

Dar dacă stau bine să mă gândesc, chiar asta și facem, nu?