Multumesc pentru iubire

Sunt tot aici, în pătrățelul meu, și mă gândesc că atunci când mi-am dorit prieteni am primit multe uși în față. Motivul existenței  acestor uși e simplu: mulți oameni au spondiloză de la curent. Și nu-și doresc o prietenie afectuoasă, ci o relație furtunoasă, căci oamenii își doresc să trăiască precum vulturii, liberi, independenți și puternici. Și orice vultur, dragii mei, se hrănește cu stârvuri, nu se împrietenește cu ele.

De ceva timp, de când am acceptat niște adevăruri de genul oamenii sunt ființe egoiste, ne-empatice, cu dorință acerbă de succes, închistate în relații de rudenie, extrem de teritorialiste și fricoase….mi-e mai liniște. Nu pot spune că mi-e mai bine, aș minți. Mi-ar fi fost mai bine în atâtea alte moduri teoretic posibile, dar care pur și simplu nu s-au întâmplat. Mi-era mai bine înaltă, slabă și sportivă decât micuță, cu forme raffaeliene și studioasă până la auto-extincția speciei.

Nu pot schimba faptele. Nu-mi pot schimba fizicul. Nu sunt Miss Univers, sincer, pentru asta există atâtea cataloage cu fete superbe 90-60-90. Nu sunt nici vreo inteligență sclipitoare. Sunt doar o pătrățică într-un pătrățel. Admir sincer cercurile aurite care jonglează printre curenții de aer și îmi mângâi colțurile cu lacrimi după toate prieteniile pe care le-am dorit și care nu au fost să fie.

Dar seara sunt fericită. Nu știu de ce. Cred că din cauză că am o fetiță. Uneori îmi oferă, din mâna ei, pufuleți. Și o face din inima tuturor celor care ar fi vrut să-mi fie prieteni, dar îi durea capul de la curent. (Nu am turbat, dar sunt pur și simplu prea orgolioasă ca să recunosc că mă doare și că am vrut să mă răzbun pe toți străinii din jurul meu).

Cred sincer că cel mai mare câștig al vieții mele este că nu am primit prietenia și iubirea pe care le-am dorit. În acest fel, am ajuns să nu le mai doresc. În acest fel, am înțeles că trăiesc pentru mine și pentru Dumnezeu.

Și acum….să trecem la următoarea dorință imposibilă: transformarea unui șoricel de bibliotecă într-o pițipoancă focoasă. Trăiască invidia, ce m-aș face fără ea? Mai pe șleau, mă uit la poze cu fete superbe și iau măsuri pentru a deveni o imitație cât mai valoroasă a uneia din ele.

Leave a Reply