O întâlnire cu Marele Alexander

De mică mi-au plăcut animalele. În special cățeii, mai puțin pisicile. Cel mai puțin papagalii, reptilele sau mamiferele mari precum vaci sau cai. Cât de cât mi-au plăcut caprele, mi s-au părut amuzante. În copilărie când mă striga mama în casă, mereu trebuia să ies din cușca improvizată a cățeilor ca să aud ce spune.

Când am făcut o fixație pentru un dresor de lei vara trecută am stat și m-am întrebat ce naibii a fost în capul unei proaspete mămici să dea fuga în toate orașele posibile ca să-și vadă idolul. Ea, care toată viața nu avusese un idol. Și, pe lângă aspectul fizic deloc neglijabil care probabil corespunde unui ideal de frumusețe genetic imprimat în oasele mele scurte, inaccesibil unei mediocrități pitice și durdulii, a stat și relația omului cu animalele. Omul acela își iubea animalele, cel puțin de ochii lumii, iar eu nu avusesem decât tentative eșuate de a-mi petrece viața alături de un animal. Între timp am citit, m-am informat, și se pare că animalele sunt ținute în circuri doar pe perioada în care oferă spectacol, după care sunt întoarse în sălbăticie sau date la Grădini Zoologice.

Câinii, și am avut vreo trei, au sfârșit prin curțile oamenilor, după ce i-am ținut un an- doi la bloc, cu mâncare uscată, vaccinuri la zi și plimbări zilnice. Am locuit singură mulți ani și am sfârșit prin a renunța la ideea de a îngriji singură un câine. Cine îmi spune că are grijă singur de animale, ori nu are viață socială deloc, ori minte. Pisicile s-au pișat în pat, pe haine, pe covoare noi, peste tot. Una dintre ele a sărit de la etaj când s-a supărat pe mine și dusă a fost. Am găzduit o perioadă scurtă și o broască țestoasă, de fapt două broaște țestoase, pe care le-am pasat unei colege care le-a ținut câțiva ani, după care costul hranei zilnice și mirosul degajat le-au basculat direct în Dunăre. Nope, omul nu poate locui alături de animale. Nu știm să creăm medii identic naturale în care să ne creștem animalele. Creăm eventual arome identic naturale și hrană identic naturală, care în timp duc la cancere.

Tot ce am făcut a fost pasager, fără continuitate și schimbător. Nu am niciun hobby constant pe care să îl aprofundez. Țopăi din clipă în clipă și mă comport asemenea unui clovn bătrân și știrb care nu vrea să înțeleagă că nu mai este atât de amuzant ca pe vremuri.

Și totuși, mi-ar plăcea un animal. Nu știu dacă îl voi avea pentru că evit să mai iau astfel de decizii abrupte, mai ales după ce am încercat de atâtea ori să fac ceva singură, și tot de atâtea ori am ratat. Însă nu știu cum mi-a venit ideea unui papagal vorbitor, mai exact a unei perechi de papagali. În primul rând nu vor să-i scoți afară, în al doilea rând animalul de companie nu trebuie să stea singur, ci în pereche, în al treilea rând ideea surâde și familiei.

Marele Alexander este o specie de papagal vorbitor, extrem de colorat, pe care l-am văzut într-una din pelegrinările mele aiuristice în căutare de ceva interesant și neplanificat. Și am intrat într-un petshop. Căutam un animal pe care să nu îl chinui. Și acolo era el, cât un antebraț de adult fără palmă, viu colorat. M-am apropiat de el, dar inevitabilul se produsese: îmi rămăsese pe retină în acel mod subtil, neobsesiv, în care îți rămân în minte oamenii, animalele și faptele a căror soartă se împreunează cu a ta. Nu a fost o atracție intensă și imposibilă, ca pentru acel dresor de lei, ci un sentiment liniștit, plăcut, pozitiv.

L-am ținut minte, precum am spus, și l-am revăzut azi, când, la îndrumarea stăpânului său (papagalul este pentru expoziție, nu pentru vânzare), a spus:

– Bravo!, un bravo abia inteligibil, păsăresc, original. Un pui costă în jur de 1000 de lei, și ca să vedeți exact ce știe să facă Marele Alexander, vedeți aici:

Cum vorbește Marele Alexander

Dar cum vorbește Marele Alexander e curată vrăjeală față de cum vorbește un papagal Jako, preț 700 de euro, care spune clar noapte bună!!! Și dacă vreți să auziți cum spune clar nume de oameni, cifre, cuvinte ca alo, ascultați aici. Pentru cei care vor să asculte poezia Cățeluș cu părul creț în varianta spusă de un papagal Jako, am pus link spre o astfel de înregistrare.

No, deci mă bate gândul, că banii încă nu-mi permit așa ceva, având în vedere că nu are sens că iei unul, ci doi ca să fie pereche, și că o cușcă de dimensiuni mari cu tot cu cuib costă și aceea câteva milioane bune.

Leave a Reply