Orice vin bun porneste din vie

Am avut la dispoziţie câteva ore să ne plimbăm prin via de la Lechinţa şi să degustăm vinurile din colecţia cramei. Cu ocazia vizitei la Liliac mi-am dat seama că îmi place foarte mult vinul roşu (musai să fie dulce sau demi-dulce), că aş putea să beau un pahar oricând, cu orice ocazie, şi am învăţat chestii elementare despre procesul de vinificare, recoltă şi degustare. Ioana Micu, Executive Manager la amb Wine, a fost acolo pentru noi să ne explice toate aceste lucruri şi-mi doresc ca acest articol să vă fie de ajutor atunci când mergeţi la o degustare.

Povestea Liliac

Povestea Liliac a început în 2010. Patronul amb Holding, care deţine acest brand, a venit în România să vadă plantaţia de la Batoş.  Era o vie înfiinţată şi lăsată în paragină, dar a cumpărat-o în dorinţa de a-i descoperi potenţialul. Anul 2010 fusese un proces destul de dificil în reabilitarea viei, aşa că amb cumpără o altă plantaţie, aflată la 40 de km distanţă, la Lechinţa, unde investiţia s-a concentrat pe ridicarea cramei şi pe utilajele de vinificare (s-au investit în jur de 4 milioane de euro pentru plantaţie, cramă şi cabana de degustare). Un an mai târziu, în 2011, apărea primul vin Liliac.

 

Capacitatea cramei este de 100.000 litri şi urmează să fie ridicată până la 350.000 în anii următori. amb a ieşit pe piaţă, deocamdată, numai cu brandul Liliac. De ce au ales acest nume? Totul a pornit de la stilul de vinificare. Vinurile amb aduc mai mult cu cele din Lumea Nouă (Australia, Chile), decât cu cele din Lumea Veche (Franţa, Italia). Vinurile din Lumea Nouă sunt proaspete, intense ca şi aromă, cu aciditate şi grad alcoolic ridicate. Ideea de brand a fost inspirată tot din Lumea Nouă, unde se utilizează foarte multe simboluri pe etichete (animale, flori, legate de religie sau de mituri). Un alt motiv care a influenţat numele acestui brand este că “Liliac” se pronunţă la fel în orice limbă.

Despre procesul de vinificare şi tehnologia Schilfwein

Orice vin bun porneşte din vie, a spus Ioana. Încă din acel moment ştiam care va fi titlul acestui articol. La ora actuală, pe piaţă există două categorii de vinuri: pentru HoReCa (hoteluri, restaurante, catering) şi pentru retail (tot ce se regăseşte pe rafturile din supermarketuri). Diferenţa dintre aceste două categorii vine mai degrabă din exploatarea vinicolă, decât din vinificare. În HoReCa trebuie lăsată o cantitate mică de struguri pe un butuc de viţă de vie. Pentru o singură sticlă de vin, Liliac foloseşte un butuc.

La Liliac, strugurii se recoltează în lădiţe de plastic. Totul se realizează manual, nicidecum mecanizat, fiindcă este foarte important ca strugurii să ajungă la cramă întregi, să nu fie zdrobiţi, deterioraţi. Se pun într-o cupă, unde sunt desciorchinaţi, apoi ajung pe o bandă de sortare. În cele din urmă ajung în nişte tancuri imense unde se lasă la fermentat.

Liliac este şi prima companie din România care foloseşte tehnologia Schilfwein, pentru obţinerea unui vin de desert. Această tehnologie este apropiată de Ice wine, când vinul se face din struguri îngheţaţi în plantaţie. La Liliac nu se recoltează strugurii în februarie, pentru că este foarte dificil, ci în lunile octombrie-noiembrie. Soiul utilizat este muscat ottonel, iar strugurii sunt păstraţi în nişte tunele speciale, unde trec prin mai multe etape: se usucă, se stafidesc şi îngheaţă/dezgheaţă. În luna februarie sunt aduşi în cramă şi sunt presaţi cu o presă manuală. Mustul rezultat este pus la fermentat în butoaie de stejar. Fermentaţia durează în jur de o lună şi jumătate. Gradul alcoolic trebuie să ajungă la 12,5. Vinul de desert este extrem de dulce (are 137 g/l zahăr rezidual). Lechinţa şi zona Transilvaniei în general aduc în plus aciditatea destul de ridicată în vinuri, motivul pentru care există un echilibru perfect în vinul de desert. Dacă nu ar avea aciditate, vinul ar fi foarte plat, ar fi doar dulce şi atât. Tehnologia Schilfwein este foarte costisitoare. Din cantitatea iniţială de struguri, prin procesele de deshidratare şi îngheţ/dezgheţ, se pierde la final până la 60-70%.

Degustarea

Am început degustarea colecţiei de vinuri Liliac (ah, trupa Cluj Brand Tour, ştiu că toţi am aşteptat cu nerăbdare acest moment al vizitei) cu un vin alb, o fetească albă. Simţurile care intră în degustarea unui vin sunt: vizual, olfactiv, gustativ şi tactil. Degustarea de vinuri se asociază cu brânzeturi sau fructe care să nu prezinte note foarte puternice.

 

Vizual, trebuie apreciată, evident, culoarea. Dacă este un vin tânăr trebuie să aibă nuanţe de verde în compoziţie şi se apreciază ţinând paharul (întodeauna de talpă, nu mai sus, că altfel rişti să încălzeşti vinul)  înclinat deasupra unei suprafeţe albe. Vinul alb se serveşte la o temperatură de 12 grade Celsius. La feteasca albă, de exemplu, trebuie să existe o culoare verde-gălbuie. Tot după culoare se apreciază şi limpiditatea, adică transparenţa – dacă prezintă sau nu luciu vinul (un vin opac înseamnă că este deteriorat). Tot din punct de vedere al limpidităţii, trebuie, printr-o mişcare de rotaţie a paharului, să se urmărească dacă apar sau nu particule care se mişcă în înterior. Un vin care prezintă particule se depunctează. Dacă acestea provin de la dop, punctajul nu este scăzut atât de mult, dar dacă provin din suspensie, înseamnă că vinul nu a fost corect filtrat. Vizual se poate aprecia şi aciditatea. În momentul turnării vinului în pahar, apar nişte bule mici (bioxid de carbon).

Din punct de vedere olfactiv se apreciază mirosul. Nasul nu se introduce cu totul în pahar. Dacă gradul de alcool este foarte ridicat. acesta este primul lucru care se simte şi mirosul se inhibă. Nasul se suprapune jumătate deaspura paharului/ jumătate în afară şi se inspiră de mai multe ori. Dacă se doreşte simţirea alcoolului, nasul se introduce cu totul în pahar în timpul ultimei inspiraţii. E de menţionat şi că după gustare alcoolul din vin creşte temperatura, iar aromele rezultate sunt total diferite de cele iniţiale.

Pentru a simţi gustul, trebuie să fie o cantitate mică de vin în cavitatea bucală. Cu ajutorul limbii trebuie mişcat vinul în aşa fel încât să ajungă la nivelul gingiilor şi obrajilor. Gustul dulce se simte pe vârful limbii şi persistă câteva secunde. Pe laterala limbii se va simţi dulce-sărat, iar la baza limbii se va simţi gustul amar. Când intervine un gust amar, nu mai există un altul care să-l anuleze şi astfel devine persistent.

Când paharul este rotit se poate afla dacă vinul a văzut sau nu struguri vreodată şi cantitatea de alcool. În momentul rotirii, vinul lasă o tentă uleioasă pe pereţii paharului şi se datorează unui alcool superior, obţinut în urma fermentaţiei. Se numeşte glicerol şi este cel care antrenează cantitatea de alcool. După rotirea paharului vinul se prelinge în jos pe pereţi. Acest fenomen se numeşte “lacrimile vinului” sau “picioarele vinului”. Cu cât se scurg “lacrimile” mai încet, cu atât gradul de alcool este mai ridicat. Dacă vinul n-a văzut struguri niciodată, după rotire se desface imediat, fără să rămână tenta uleioasă.

Vinul roşu se serveşte la temperatura camerei. Dar dacă mergeţi în restaurant şi chelnerul vă serveşte cu vin la temperatura camerei de 24 grade Celsius, Ioana vă sfătuieşte să-i spuneţi că “temperatura camerei” se referă la cea din chateau-urile franţuzeşti, unde erau între 16-18 grade Celsius. Când mergeţi într-un restaurant şi comandaţi vin, sticla trebuie să fie deschisă în faţa voastră. Un alt indicator important al calităţii este dopul, care trebuie cerut şi lăsat pe masă, pe o farfurie separată. Dopul sticlei indică foarte multe probleme ale vinului. De exemplu, dacă la o sticlă de vin roşu dopul este colorat în profunzime, înseamnă că vinul are o calitate îndoielnică. În acelaşi timp, poate arăta că vinul este oxidat. Dacă dopul dezvoltă culori verzi, închise, apare din nou oxidarea. Şi mucegaiul aflat pe dop poate indica un vin incorect obţinut.

Degustarea s-a încheiat cu Nectarul de Transilvania, cel obţinut prin tehnologia Schilfwein despre care am scris mai sus. În viaţa mea nu am băut un vin atât de bun! Parcă era miere… Nectar de Transilvania nu este un vin care se bea ca celelalte. E genul de vin pe care îl bei întins şi, din punctul meu de vedere, reprezintă o metodă ideală pentru a surprinde plăcut pe cineva. Totodată, poate fi un cadou foarte original, care cu siguranţă va fi apreciat. Nici nu mir că Nectar de Transilvania este cel mai medaliat vin din colecţia Liliac!

Leave a Reply