Portocale de toamnă

În ultimele zile îmi storc suc de portocale din portocale zemoase, coapte, portocalii. Au un gust de mă înnebunesc și m-am întrebat de ce nu-mi fac zilnic suc de portocale. Pentru că vara portocalele sunt seci, d-aia!

Însă acum, în toiul toamnei, portocalele sunt ge-ni-a-le! Au multă zeamă, o zeamă groasă și gustoasă pe care o dau pe gât dintr-o înghițitură. Cocuța a prins gustul sucului natural și într-o zi m-a pus să-i storc de trei ori. Abia reușește să spună papacai, dar eu subînțeleg despre ce este vorba. Noroc că are memoria scurta.

Mă gândesc să fac ceva nemaivăzut de Crăciun, o plimbare prin piețele de Crăciun din Budapesta, Viena, Praga, etc, pentru că mi-e dor de un Crăciun pozitiv, de poveste.  Nu știu de unde m-am căpătat și cu visul acesta. Nu cred că-l voi realiza. Mă gândesc că după ce le ating, visele au prostul obicei să treacă și să fie mai materiale decât aș fi crezut. De exemplu mi-am dat seama că orășelul ăsta de care vreau să scap dar parcă nu vreau, este acasă pentru că miroase a Dunăre și a pește. Acasă= miros de Dunăre.

Părul mai are puțin și îmi ajunge până la mijloc, fiind lungimea cea mai mare pe care a atins-o vreodată. Acum sunt mamă, soție, deci femeie, și vreau să port părul lung, până la mijloc sau până la fund, dacă va ajunge. Cred că este cea mai fericită perioadă a vieții mele și este cauzată de o maternitate până acum fericită. Ieri seara mi-a desenat un om (două linii în loc de ochi și urechi, dar e bine și așa), iar azi dimineața educatoarea mi-a arătat cât de frumos a colorat o frunză, dens, respectând contururile, ea care amesteca linii și culori și mă mâhnea cu lipsa ei de răbdare.

Azi noapte am visat o sarcină avansată și o fetiță adoptată. Stați liniștiți, liniuța e la locul ei, singură. Doar că dentista mai are 1 săptămână până la termen (și încă muncește), iar o prietenă vrea să adopte o fetiță.

Am citit două articole deștepte tare azi. Primul era despre frazele standard ale părinților în relația cu copiii lor. Mi-am amintit că tata e alcoolic și că nu folosește deloc aceste fraze, și că mama nu mai trăiește de 7 ani. Articolul era fain scris, umoristic, de către un norocos care nu se grăbește să se căsătorească și să aibă copii. Eu am copil dar copilul nu are bunică maternă, asta-i viața. Al doilea articol este despre valori, blabla, al lui Pitici Gratis, publicat pe vice.com. Deștept și acel articol, cred că publicitatea asta negativă, care folosește neuroni și generează discuții contradictorii, este chiar mai eficientă decât reclamele clasice.

Găsesc așa multe articole bune de citit azi, dar parcă aș vrea unele sincere. Simple și sincere, ca al meu, așa.

Leave a Reply