Să scriem, mult, să scriem bine, să scriem gratis!

Eu nu sunt scriitor. Este încă o ambiție care trece pe lângă mine ca vodă prin lobodă. În muzeul ambițiilor care m-au părăsit, aceasta are loc fruntaș pentru că este primul vis al copilăriei mele, de la taică-miu venită. Au poposit pe la mine apoi și alte vise precum să fiu astronom, să fiu călător, să fiu fotograf, dar adevărul este că acum sunt blogger, fotograf amator, și îmi este bine. Parcă nici inginer de rachete spațiale nu mai vreau să fiu și nici nu mai plâng după ceea ce nu sunt. Poate n-oi fi ce sunt alții, mai celebri decât mine, mai buni cu siguranță, dar nici ei nu sunt ce sunt eu. Căci iubesc puținul care sunt, pentru că este real și este al meu.

Acum câteva săptămâni m-am întâlnit cu un puști într-un microbuz. Am stat unul lângă celălalt aproximativ o oră. În această perioadă a observat că scriu pe blog și a început o conversație. A fost primul blogger sau mai exact persoană din online pe care am cunoscut-o. Și eu scriu, îmi spune el, și din vorbă în vorbă aflu că scrie pentru o publicație online, foarte cunoscută, al cărei nume l-am uitat. Că inițiase o pagină de Facebook cu glume originale, și că pe baza acelei pagini a fost remarcat și i s-a propus o colaborare cu o revistă de succes.

În sufletul meu încolțise o umbră de invidie. Eu nu public nicăieri. Stau aici la mine pe pridvor și primesc oaspeți, mai schimb o vorbă, mai citesc suflete, și mi-e bine. Dar nu sunt celebră.

Cariera lui a început însă pe spatele numelor celebre despre care scria. Mai făcea un mișto, mai scria o glumă, iar oamenii sunt curioși în ce privește vedetele, chiar dacă știu că ce citesc sunt doar zvonuri si inepții. Acestea sunt scrise pentru a creea sentimentul de apropiere față de niște oameni cunoscuți doar din auzite, despre care se presupune că ar trăi mai bine ca majoritatea.

Dar să trecem la finalul conversației. Și cu cât te plătesc? întreb eu. A, păi acum sunt în perioada de probă, și oricum nu prea au bani.

No bine, copile, mai vorbim când crești mare, ok? Până una alta eu scriu cum vreau eu pe gratis, pentru sufletul meu, dar dacă scriu că așa vor alții am pretenția să fiu plătită. Chiar dacă tu ești o mare revistă iar eu un nimeni. Chiar dacă mă inspiri cu tema propusă. Nu neg că am scris gratis, păi cum altfel la un cenaclu literar, dar din câte știu eu vremea voluntariatului trece.