Sunt în mare pericol!

Sunt în mare pericol. Mă voi îmbolnăvi de dromomanie, boala celui care dorește să călătorească nonstop. Simt un zvâcnet în picioare, că talpa bate ușor podeaua precum copita unui cal nărăvaș, iar în mintea mea se zvârcolește o singură, obsesivă întrebare: eu de ce nu vagabondez, pardon, călătoresc?

Un prieten a fost la Praga, capitala Cehiei, într-un citybreak. Frumos oraș, frumoase fotografii!

Un altul se află chiar acum pe drum către țările scandinave cu un autocar, din cate m-am lămurit eu.

In cele din urma, al 3-lea dintre ei s-a întors din Italia, unde s-a dat cu gondola în Veneția.

Niște cunoscuți de-ai mei numai ce s-au întors de pe ruta Budapesta- Austria, care, apropo, se află sub cele mai mari inundații din ultimii zece ani (Budapesta). După ei, potopul.

Mă uit pe statisticile blogului și văd că mă accesează oameni din Elveția, Danemarca, Canada, Germania, Sua, Moldova, Olanda, Iordan. Pe unii îi cunosc, pe alții habar nu am de unde să-i iau. Dacă vor să se recomande îi invit călduros să o facă. Și chiar să mă invite la ei (pe blog).

În tot acest timp, eu șed frumos pe blog și țes amintiri din copilărie. Mă autopedepsesc pentru vini numai de mine știute. Mă agăț de probleme de genul nu am bani, nu am cu cine, mi-e rușine să întreb, mi-e frică să mă duc singură. Dacă mă împiedic? Dacă mi se face rău? Dacă mă sperii? Dacă nu se întâmplă nimic notabil?

Leave a Reply