Ti-e frica de bani?

Zilele trecute, in timpe ce eram la o casa de schimb valutar, am avut un flash-back: orice schimb valutar in anii 90 implica o doza consistenta de risc. Daca o sa-ti dea bani falsi? Daca o sa iasa niste gealati de sub scara si o sa-ti ia banii inainte de schimb? Daca o sa fie atacata casa de schimb valutar? Era plina mass-media de stiri de-astea, surogate de spargeri de banci din vestul salbatic, pe care post-comunistul le inghitea pe nemestecate: au atacat o casa de schimb valutar!

Una peste alta, operatiunea asta benigna legata de bani, si anume traducerea lor dintr-o limba in alta, provoca un stress coonsiderabil. Si pornind de la asta, am inceput sa ma gindesc care sunt situatiile in care ti-e frica de bani:

  • cand trebuie sa iei salariul si nu sunt bani in firma. te-apuca o frica de ei, incat, subconstient, ai prefera sa nu mai ai de-a face deloc cu ei, numai sa scapi de toate problemele astea pe care ti le genereaza
  • cand vrei sa-ti cumperi ceva scump… o masina sau o casa, de exemplu, sunt lucruri pe care le poti obtine in schimbul unor sume imense… te-apuca o frica de faptul ca niciodata n-o sa-i ai…
  • cand ai “prea multi”… mai exact, atunci cand consideri ca ai mai multi decat meriti, si ca, mai devreme sau mai tarziu, ceva reparatoriu si definitiv o sa se intample, de regula si cu ceva violenta…
  • cand vrei sa ti-i recuperezi de la un client rau-platnic: aoleo, ce bine era daca nu ma-ncurcam eu cu asta, acu uite ce probleme am, mama lor de bani….

Banii sunt un mod de a contoriza valoarea pe care o oferi societatii, insa, in mod ciudat, ei sunt intotdeauna inconjurati de o aura de frica si violenta.