Unde incepe si cand se termina promovarea?

Intr-o zi normala, se intampla surprinzator de multe lucruri in jurul nostru. De pilda, apar evenimente. De promovare, de marketing, lansari, conferinte de presa, petreceri corporate, cluburi de networking. Toate cer o felie din timpul, prezenta si performanta ta (in sensul englezesc de performance, toate iti cer sa actionezi in si pentru ele).

Doua dintre aceste evenimente mi-au atras atentia in ultimele doua zile. E vorba de evenimentul Arbomedia, cel de linga televiziune, si de re-lansarea asa-zisului portal acasa.ro.

Despre evenimentul Arbo am aflat intr-un mod destul de ciudat: Doru Panaitescu m-a rugat sa comentez un banner aparut pe cateva situri imobiliare. Inocent, am comentat ce mi-a trecut mie prin cap, Doru nedindu-mi prea multe detalii. Am stiut evident ca va fi vorba de un eveniment Arbo dar legatura cu promovarea stranie prin banner nu am vazut-o. Si nici Doru nu a putut sa ma lumineze. Mi-a zis ca nu stie nici el. Ca Serban (Ciusca) ii tine pe toti in ceata… OK, asa o fi, zic eu. Dupa care primesc invitatia propriu-zisa: o fotografie a unei constructii in spatele careia se vede Televiziunea, pusa intr-un plic al unei firme de developat fotografii. Criptic. Foarte criptic. N-am inteles nimic. Dupa care o alta persoana de la Arbo imi cere sa le dau seria si numarul de buletin, precum si numarul masinii cu care voi veni la eveniment. Am ras de m-am spart si am zis pas.

Arbomedia nu m-a atras cu acest eveniment si le-am zis colegilor de acolo: nu incercati sa imi cresteti interesul prin secret. Am o relatie de business cu voi, nu sunt un amant care se asteapta sa fie surprins cu bai de sampanie si legaturi la ochi cu basmale rosii, in ritmuri de Barry White si gheata pe buric. Ma astept ca firma voastra sa-mi vanda siturile, pentru ca asta faceti voi. Sau cel putin eu asta stiu ca faceti. Daca ma chemati la un eveniment despre care nu imi spuneti nimic devin suspicios. O parte din banii necesari implementarii acelui eveniment vin si din comisionul pe care eu vi-l platesc lunar ca regie. Mai mult, daca nici angajatii regiei nu stiu despre ce eveniment e vorba, chiar ma ingrijorez. Si daca imi mai cereti si seria de buletin si numarul de la masina, va urez brusc relaxat succes si aleg nonsalant o plimbare cu masina in familie.

Arbo creeaza evenimente fantastice. La 7 ani de Arbo au facut ceva in genul unei ore de scoala. S-au imbracat toti in costume de elev si au organizat show-ul propriu-zis intr-o sala de festivitati a unui liceu. Evenimentul a debutat prin vocea omniscienta a lui Serban care se auzea din difuzoarele scolii, mimind vocea directorului care-si cheama elevii la ordine. Nice. M-am distrat. Alta data au facut o chestie la Teatrul National in care au pus oameni din agentii sa vorbeasca fara sa-i anunte. Cam crispati oamenii aia, dar a iesit cat de cat bine. Alta data au adus un bade cu palinca si au dat-o ca premiu la nush ce tombola au mai facut ei prin sala. Mmmm, sa zicem. Insa de data asta – si vorbesc in completa necunostinta de cauza, adica habar nu am ce se intampla la evenimentul ala, e posibil, si chiar cred, ca se va intampla ceva frumos – dar, ghinion, pe mine m-au pierdut de musteriu inainte de inceperea evenimentului. Nici macar nu mi-am mai dorit sa fiu acolo.

De 3 ani lucrez cu Arbo si tocmai pentru ca le sunt partener imi permit sa ii trag usor de maneca. Baietzi, imi spuneti si mie cu ce va ocupati de fapt? Mai vindeti situri? Mai aveti departament online? In firma aia stie cineva ceva? Care-i dreapta, care-i stanga, de-astea… OK, sunteti o mare agentie, dar daca sunteti atat de mare incat ati devenit mult mai importanti decat clientii vostri, dati-mi si mie un sms, sau rugati o secretara. Daca aveti posibilitatea. Nu va suparati…

Daca as fi o firma concurenta a lui Arbo, asta ar fi momentul sa ii incurajez. Wow: super-eveniment! Ce tare! Faceti unul in fiecare saptamina, va rog, va implor! Nu numai ca o sa fiu prezent la el, dar imi trimit si prietenii. Mama ce o sa ne dicstram. Si, intre timp, m-as apuca sa fac ceea ce Arbo ar trebui sa faca in primul rind: sa fiu o casa de vanzari…

Acum, despre acasa.ro, situl lui Valics Lehel. Eu asa l-am prins si asa o sa-mi ramina in memorie. Intre timp s-a vandut si a ajuns in curtea altcuiva. Happens, e capitalism. Situl s-a schimbat mult de atunci. Atat de mult incat astazi, intr-o oarecare lipsa de inspiratie si pana de creativitate, au ales ca metoda de promovare fake-hackingul. Adica s-au prefacut ca i-a spart un hacker si ca home-page-ul a suferit un defacement… Ca sa creeze buzz, sa cresca interesul, etc, etc… Dupa 4 ore home-page-ul a revenit la normal.

Recunosc, ma ia o usoara urticarie cand aud cuvinte de genul hacking, defacement, sysop rulz, etc, etc… Pentru ca am trecut prin asta pe bune. De cateva ori. Acum, eu ma gandesc ca daca hackerii aia au spart niste situri din curtea mea, nu le-au spart degeaba, le-au spart ca sa obtina ce vor ei cel mai mult: vizibilitate. Deci, siturile alea valoreaza ceva, ca brand-awarness, ca expunere, etc, etc… De ce nu i-o fi spart frate nimeni pe acasa.ro? De ce nu s-a gandit nici un hacker ca-l vad lunar 1.300.000 de vizitatori pe luna(scuze, citat din comunicatul de presa Vodanet). Chiar asa, sa fie obligati sa si-o faca singuri, scuzati eventualele lucruri obscene la care va ganditi numai voi, pentru ca in text nu exista nimic care sa va faca sa va ganditi la asta, smecherilor ce sunteti…

Lasind remarcile rautacioase la o parte (acasa.ro este totusi un site important in .ro, si, dincolo de lansarea semi-ratata, in spatele lui se afla o echipa care a muncit, bine sau rau, nu stiu, asta o sa spuna utilizatorii) ajung acolo unde vreau de fapt: ambele metode de promovare, si cea a lui Arbo si cea a lui acasa.ro, au un punct comun: ascunderea identitatii. Secreto-mania. Stiti, de fapt noi suntem cu totul altceva decat ceea ce vedeti voi. Imi permit sa apreciez ca, din punct de vedere marketing, si pozitionare fata de client, asta e o atitudine perdanta. Daca voi arata intotdeauna altceva clientului, daca il voi “minti” la nesfarsit, el va sfarsi prin a ma ignora. Clientul se orienteaza dupa repere – wow, I’m smart – si ii trebuie unele cat mai stabile, pentru ca are nevoie in primul rind de incredere pentru a initia si finaliza un proces de buying. Oice tip de buying: de la situri pina la furculitze sau publicitate. Trebuie sa stiu ca am cumparat o carte, nu un device care se va transforma in nu stiu ce gadget… De aia clientul va sti intodeauna cine e Nike, Google sau Mercedes. Daca Nike s-ar apuca sa isi tease-uiasca clientii cu fraze de genul: in cutia asta s-ar putea sa fie un adidas, dar poate e un papuc de casa, cred ca nu as mai sti despre ce brand vorbesc. Daca Google “s-ar sparge” singur, eu i-as crede pe cuvint. Si daca pe Mercedes ar scrie Trabant eu zic ca nu i-ar mai cumpara nici macar nostalgicii din fosta RDG…

Ascunderea propriei identitati este, in psihologie, un semn clar al lipsei de respect fata de sine, si al unei capacitati scazute de asumare de riscuri…