Văicărelile mele

Ceea ce nu ar trebui să fie prea greu, pentru că, ca un făcut, când mă plâng în viața reală primesc același răspuns: și eu am pățit același lucru, sau chiar mai rău. După care la mine răul chiar se produce, că eu nu prea mint și nici nu înfloresc, iar persoana respectivă nu pățește nimic 🙂. Nu că aș vrea să pățească, ferească Sfântul, dar măcar să nu se prefacă.

Deci, văicărelile mele sunt următoarele:

1. Oamenii care atunci când ai o problemă îți taie vorba că au și ei aceiași problemă, doar ca să nu te asculte și să nu te ajute cu ceva. Am avut o rudă bolnavă, am spus cuiva, acela mi-a replicat că și o altă rudă a sa are aceeași problemă și ghici:  a mea a trecut la cei drepți, a lui trăiește. Deduc că e bine să minți și să îți inventezi probleme decât să le ai cu adevărat, dar tot nu-mi place lipsa de empatie.

2. Lipsa de consistență a lucrurilor. Asta e când citesc un articol și îmi spune ceva sus și altceva la final, deși e vorba de cifre, nu de nuanțe. Neatenția la detalii a unora mă seacă. Adică mă simt chiar prost, chiar nu se uită la cum scriu, nu verifică ce au scris? Chiar sunt singura care caută logica peste tot? Numai mie îmi sar în ochi minciunile astea și sfidarea bunului simț?

3. Un obiectiv foto care să facă singur poze de să stea mâța în coadă este singurul obiect material după care tânjesc. Și aici bineînțeles mă leg iar de oameni. Dacă aș fi avut timp și prieteni fotografi care să mă ajute, poate mă descurcam cu ce am. Însă e greu să le înveți singur pe toate în condițiile în care alții fac cursuri, tabere foto…dar să sperăm că văicăreala asta e îndreptabilă.

4. Traficul haotic. Fiecare conduce cum vrea în țara asta, nu cum trebuie. Se enervează la volan, fac depăsiri pe linie dublă continuă și apoi se miră de dezastre.

5. Cocuța care nu închide un ochi toată ziua, când aș trage și eu un pui de somn. Ea e sursa oboselii mele dar și dragostea mea. Mă văicăresc dar asta e, vine la pachet cu multe dulcegării, un mucegai dulce și bun.

6. Defrișarea pădurilor, după ce am văzut Bulgaria și verdeața de acolo. Ne transformăm într-o țară de betoane și stres.

Vă aștept văicărelile cu mult interes, în comentarii sau articole de sine stătătoare.

Leave a Reply