Viata bate filmul: Loverboy

Sunt prea puţine filme care mă ating sau pe care le pot asocia cu întâmplări din viaţa de zi cu zi, de parcă acei regizori, când au turnat capodoperele lor, mi-au intrat în memorie şi mi-au furat, fără acordul meu, amintiri, întâmplări şi poveşti ale unor oameni din jurul meu. Loverboy, filmul românesc apărut în 2011 în regia lui Cătălin Mitulescu, e unul dintre ele. Povestea de dragoste dintre Luca şi Veli m-au făcut să-mi amintesc de câteva persoane ale căror poveşti le-am aflat ori direct, ori indirect.

Prima poveste ar fi a unei cunoştinţe din adolescenţă. Frumoasă foc fata, minoră şi virgină, s-a îndrăgostit de un băiat popular din zonă. Ea era săracă, provenită dintr-o familie destrămată, iar el era cât de cât  înstărit. Relaţia lor a durat aproximativ un an, după care el a părăsit-o. Sfâşiată de o despărţire fulger şi neavând prea mult discernământ, s-a aruncat în braţele următorului sosit. Şi a ales prost. Acela, nu numai că s-a folosit de ea, dar a “pasat-o” şi altor “prieteni” de-ai lui. Peste câţiva ani, după ce nu am mai auzit nimic despre ea pentru o bună bucată de vreme, am aflat că e la oraş şi că se vinde pe sume modice străinilor, într-un motel care “găzduia” o reţea de prostituţie. Azi cred că e plecată din ţară şi când îmi mai amintesc de ea, mă întreb dacă e fericită.

A doua poveste este cu un el, care efectiv trăia de pe spatele unor femei pe care le agăţa, le sucea minţile şi apoi le şantaja, sub pretextul “Dacă mă iubeşti, mă ajuţi să-mi rezolv problemele” (cam aşa cum face Luca în Loverboy) şi le trimitea în ţări străine pentru a se prostitua pentru el. N-aş fi aflat niciodată despre el dacă nu ar fi avut o relaţie cu o bună prietenă de-a mea. O super tipă, independentă şi pe “curul ei”, cum s-ar zice. Omul ştia că nu o să-i meargă trucurile vechi cu ea, dar a încercat în schimb să ia de pe ea şi ultimul bănuţ pe care-l făcea cinstit. Asta până când fata şi-a dat seama că toate economiile ei se duc pe “binele relaţiei” şi a zis stop. Azi, el trăieşte tot cu o “producătoare”. Ea e fericită alături de un bărbat care chiar o merită.

A treia şi ultima poveste este a unei fete de vârsta mea. O ştiam de mică, nu era deloc o frumuseţe şi nimeni nu s-ar fi gândit la ce avea să devină peste câţiva ani. Apoi a dispărut subit din peisaj. Săracă fiind şi dintr-o familie care nu dădea doi bani pe ea, se zvonea că a fost luată în îngrijire de o familie din Belgia sau Suedia. Că cică acolo ar fi stat până la 18 ani, când a reapărut în zonă, mai frumoasă ca niciodată, de întorceau şi fetele capul după ea. De aici până la cluburi de noapte a fost puţin, pentru că fata era conştientă de fizicul ei şi  considera că nu avea altă alternativă. Astfel că, cineva i-a făcut cunoştinţă cu un băieţas, care a luat-o “în primire” şi a introdus-o în viaţa de noapte urbană. Făcea bani frumoşi, seară de seară. Iar băieţaşul acela, ziua poza în iubitul ei, noaptea în peştele ei şi inevitabilul s-a produs: s-a îndrăgostit de el. Finalul poveştii e tipic: el s-a descotorosit de ea, a scos-o din apartamentul luxos (pentru care ea plătea chiria) şi fata e acum plecată pe dincolo. Ultima dată am văzut-o în primăvara lui 2010, în compania unui italian libidinos de vreo 40 de ani.

Aşadar, să vizionez Loverboy a fost cam nasol pentru mine, fiindcă mi-a amintit de persoane şi întâmplări pe care aş fi preferat să nu le cunosc. Dar de la/ din care am învăţat şi care m-au ajutat să fiu mai atentă la oamenii din jurul meu şi la siguranţa mea. Şi cred că toţi ar trebui să vizionaţi filmul ăsta, fiindcă realitatea care ne înconjoară n-a mai fost ecranizată atât de fidel de prea mult timp. Şi, cu siguranţă, vă va da de gândit.