Viata mea externa

După ce mi-am pățit laptopul, o vreme am folosit un monitor. Fiind din 2008, iaca-s deja 6 ani de atunci, în tehnologie simți altfel timpul. E aproape ca la câini: un an omenesc e echivalentul a 7 ani câinești. În tehnologie nu-i neapărat o așa mare diferență, dar monitorul acela îmi supăra foarte, foarte tare ochii. Noroc că am prieteni grijulii și miloși, care mă ajută când am nevoie. Astfel am primit un alt laptop pentru o perioadă de timp.

Odată cu noul laptop am achiziționat și un hard extern. Oricum voiam să fac asta de mult timp, pentru back up. Nu știu dacă v-am mai spus vreodată, dar în laptopul pățit țineam toată viața mea din ultimii ani (poze, muzică, documente, filme și tot felul de nimicuri ce mie mi se par interesante). Acum, toată viața mea din ultimii ani se află pe acel hard extern. Dacă ați vedea câtă grijă am de el, v-ar pufni râsul. Să nu cumva să-l trântesc, să nu se încălzească prea tare, să nu se pună praful pe el, să nu se murdărească… Și, pentru prima dată, folosesc cu sfințenie Safely Remove Hardware. Atâta grijă am de el, încât, de vreo lună, de când îl am, nici măcar nu i-am dat un nume. Era Untitled. Și chiar mă obișnuisem cu el așa.

Până ieri, când l-am conectat la laptop și m-am panicat: nu îl recunoștea. Nu-l vedeam nici eu. Tot dădeam scroll. Nimic! Abia după vreo cinci minute am observat: imediat sub Local E, scria: LIFE. Cu majuscule. Probabil că cineva s-a săturat să audă (aproape) zilnic “Ai grijă cu el! Toată viața mea-i acolo!” și i-a dat un nume pe măsură. Nici nu-i mai schimb numele, că altul mai sincer n-aș putea găsi.

Leave a Reply