Who the hell is you?Who the hell am I?Who the hell is who??!

Incep prin a cita versurile Andei Adam ”E cineva in casa mea/La mine in dormitor/Ma striga pe nume nu stiu cine e/Strig 911 (sau 112)/Cineva sa vina repede/Sa ma salveze…” – are si melodia asta ceva mesaj in ea.
Mda.Deci unde e tot baiul?Ajung sa te cunosc pe tine atat de bine incat imi dau seama ca nu te mai cunosc si asa ca si eu care credeam ca ma cunosc realizez ca de fapt nu ma cunosc deloc si atunci stau si ma intreb cum ne-am cunoscut noi doi cand nimic cunoscut sau in comun nu ne mai leaga.Si totusi cine e cine?
De fapt, eu sunt cea rea si fara inima, prea directa si uneori prea nesimtita.Totusi ceva nu se potriveste in fraza precedenta.Cred ca de fapt sunt mai matura.Si nesimtita, totusi…
”Nu va mutati impreuna!!!Asculta de mine!Ti-o zic din propria mea experienta!” – de prea multe ori am auzit asta.Asa ca m-am incapatanat.M-am mutat.Ma gandeam ca la cei 19 ani ai mei o sa pot s-o scot la capat si am sa dovedesc tuturor ca se poate si altfel.
Si traiul in doi a decurs cam asa : ma trezesc dimineata cu tine, beau cafeaua cu tine, plec la scoala cu tine, ma intorc de la scoala cu tine, imi spal hainele cu tine, ma spal pe dinti cu tine, ma uit la televizor cu tine, fac curat cu tine, mananc cu tine, impart banii cu tine – astea asa la modul general.
Si acum vine greul : ma trezesc din somn pe podea – TU si somnul tau zbuciumat, ma urc inapoi in pat si incerc sa adorm dar TU visezi si vorbesti in rusa – in somn- ca de obicei , ma trezesc dimineata – TU imi respiri in nas, vreau sa merg la baie,nu se poate – esti TU acolo si mai ai multa ”treaba”, ma imbrac sa merg la scoala – TU ma intrebi ”De ce te imbraci asa?Esti provocatoare!”, ma machiez – TU spui ”Pentru cine te-ai machiat asa?”, merg la scoala – TU ma suni – ”Ce faaaci???”…, ajung acasa rupta de obosita, vreau sa stau linistita in camera, singura, SINGURA! – nu se poate …esti TU mereu acolo si te joci Triburi sau citesti stirile din sport , imi suna telefonul – TU ”Cine-i?”, stau pe mess – TU ”Cu cine vorbesti?” vreau sa plec acasa in weekend – TU de obicei vii cu mine, eu spun ”Hai sa mergem la o cafea – TU ”Nu-s bani!” ( Cmon, oricine isi permite sa iasa la o cafea, numai ca n-ai chef tu sa iesi din casa), seara cand deja am atipit TU ma intrebi ”Ma iubesti???”…etc.etc.
Si asa incet simt ca imi pierd identitatea, simt ca si tu iti pierzi identitatea si nu mai stiu cine sunt si nu mai stiu cine esti…deci cine mai e cine?
Si acest ”fenomen” prin care trec are o denumire foarte simpla : OBISNUINTA!Sau daca vrem sa folosim un neologism : MONOTONIE!
Suntem ca doi roboti, care-si indeplinesc functiile de pe o zi pe alta.Trecem foarte reci unul pe langa altul, parca am fi doi straini sechestrati intre patru pereti.Si suntem atat de aproape…Nimic nou la orizont, niciun sentiment resuscitat, nici o fraza noua, nici un punct nou dupa nici o propozitie diferita…
Vrei sa ne certam?Deja stiu inaintea ta ce cuvinte ai sa folosesti, mai mult – stiu deja ordinea in care ai sa le folosesti!Asa ca nici asta nu o sa aduca prospetime in relatia noastra.
Si uneori privesc in gol si gandul imi e la trecut.Si ma trezesc intrebandu-te …”Ma mai iubesti?”
TU : ”Da.”
EU : ”Dar nu simt asta, nu-mi arati.”
TU : ”Te iubesc mai mult decat la inceput.”
Si eu raman fara cuvinte si ma intreb ce anume la mine te mai face sa ma iubesti.Inca…
Imi revin amintiri.Amintiri de demult, cand eram umani si calzi unul cu altul, nu robotii reci in care ne-a transformat rutina asta.Si te vad in mintea mea asa cum te vedeam atunci.Vad tot ce m-a atras la tine, langa tine.Stiu cine esti!…Si da!Si eu te iubesc! Inca ne putem salva…
Si se termina fasia de amintiri si din nou suntem reci si straini…

Leave a Reply